Artropode

Clasa CRUSTACEE

MORFOLOGIA EXTERNĂ

Racii, crustacei fiind, au corpul acoperit de un tegument foarte puternic impregnat cu săruri minerale. Corpul este alcătuit din trei regiuni: cap (sau cefalon) (1), torace (sau pereion) (2) şi abdomen (sau pleon) (3). Capul şi toracele, fiind piese contopite şi nearticulate, mai pot fi prezentate ca cefalotorace, singurul indiciu de separare fiind de fapt linia sau şanţul cervical (11). Abdomenul are 6 segmente articulate, ultimul terminat prin telson (4).

Fiecare regiune a corpului este înzestrată cu apendici specifici, astfel:

- apendicii capului sunt antenulele (5), antenele (6) şi piesele bucale (o pereche de mandibule, două perechi de maxile şi două perechi de maxilipede).

- apendicii toracelui (se mai numesc şi pereiopode) sunt apendici cu rol în deplasare - picioare (8). Prima pereche de picioare este transformată în cleşti (7) pentru apucat, săpat sau apărare.

- apendicii abdomenului (se mai numesc şi pleopode) sunt mai discreţi şi pot fi observaţi pe partea ventrală sub forma unor mici picioruşe biramate. Rolul fiziologic al acestora este de a crea un curent de apă, favorizând astfel oxigenarea branhiilor aflate la baza picioarelor, sub pleurile toracale. În sezonul de reproducere pleopodele sunt folosite de către femelă pentru purtarea pontei, iar de către mascul pentru transferul spermatoforilor. Astfel, la mascul, primele două perechi de pleopode sunt modificate având aspect de gonopode. Apendicii ultimului segment, atât la mascul cât şi la femelă, sunt transformaţi în uropode (9), formând înotătoarea codală.

1 – cap (cefalon)

2 – torace (pereion)

3 – abdomen (pleon)

4 – telson

8 – picioare (perechile II-V)

5 – antenule

6 – antene

7 – cleşti (perechea I de picioare)

7a – carpopodit

7b – propodit

7c - dacilopodit

9 – uropode

10 - rostru

11 - şanţ cervical

12 - pleure toracale

13 - pleure abdominate

MORFOLOGIA INTERNĂ

1 – ganglion cefalic

2 – nerv ventral

3 – gura

4 – stomac

5 – intestin

6 – hepatopancreas

7 – anus

8 – glanda verde

9 – inima

10 – artere anterioare

11 – arteră posterioară

12 – arteră ventrală

13 – ovar

14 – oviduct

Sistemul nervos porneşte de la un ganglion cefalic (1) din care pleacă nervi ce inervează apendicele bucale, statocistul, glanda verde, ochii şi un nerv ventral (2) ce trimite ramificaţii în întregul corp, inclusiv apendici. Ochii sunt compuşi, situaţi la capătul unui peduncul ocular. Simţul tactil şi gustativ este foarte dezvoltat.

Tubul digestiv începe cu gura (3) amplasată anterior, pe faţa ventrală a cefalotoracelui, mărginită de mandibule. Esofagul este un tub muscular scurt cu muşchi constrictori şi dilatatori, continuat cu stomacul (4) voluminos şi incomplet separat în două sectoare. Este căptuşit cu chitină într-un un schelet interior complex. În sectorul anterior al stomacului (cardia) se află gastrolitele (o rezervă de calciu ce furnizează material pentru noua crustă după năpârlire) iar înspre sectorul posterior (piloric) se află moara gastrică formată dintr-o serie de dinţi şi plăci. Intestinul (5) este subţire şi se deschide pe faţa ventrală a telsonului prin anus (7). Glanda digestivă – hepatopancreasul (6) – se varsă în intestinul mediu şi este formată din numeroase tuburi. Intestinul, stomacul cât şi esofagul sunt eliminate şi refăcute la năpârlire.

Inima (9) este situată în partea posterioară a cefalotoracelui şi are forma unui sac lung. Din inima pleacă artere anterioare (10) spre cap, stomac, hepatopancreas, o arteră posterioară spre abdomen (11) iar o arteră nepereche descendentă (arteria sternalis) face legătura cu artera ventrală (12). Sângele este un lichid incolor, plasma conţine hemocianină în molecula căreia se găseşte cupru şi nu fier, ca bază de fixare a oxigenului, colorându-se în albastru la contactul cu aerul.

Aparatul respirator este de tip branhial, branhiile fiind situate pe laturile cefalotoracelui, fixate de coxele pereiopodelor şi maxilipedelor. Curentul de apă pentru respiraţie este produs prin bătaia rapidă a unor prelungiri ale maxilei.

Decapodele au ca organ de excreţie glandele antenale – glanda verde (8).

Deoarece toracele este imobil, el serveşte ca bază de inserţie a musculaturii abdominale foarte dezvoltată. Apendicii prezintă deasemeni musculatură puternică. Deplasarea poate fi prin mers (cu faţa sau spatele) ori înot sau salt cu spatele (ca mişcare de refugiu).

Sexele sunt separate. Gonada (13) se află în torace, deasupra intestinului, sub inimă. Deschiderea vaselor deferente (14) are loc în coxa pereiopodelor V la masculi şi III la femele. Spermiile au forme bizare fiind îngrămădite în spermatofori pe care masculul îi plasează femelei pe placa sternală cu ocazia împerecherii.